„Idealul” pe care îl urmăreau însă aceste categorii de declasați nobili, avea un caracter special: era de natură parazitară!
In sfârșit, cea de a treia categorie socială, prezentă în mișcarea legionară, era ieșită din rândurile muncitorimii sau din pături apropiate ei. Care sunt categoriile muncitorești, din care a parvenit Garda să-și recruteze aderenții ei?
Să ne întoarcem la statistica noastră.
Nici în rândurile muncitorimii ceferiste, nici între metalurgiști — cu o singură excepție — nici printre minieri, nici în transport sau în celelalte ramuri în care întâlnim elementul propriu zis proletar, „Garda” n’a parvenit să pătrundă. Astfel se explică dece în timpul celor trei zile cât a durat rebeliunea, cu excepția S. T. B.‑ului și a unei părți din atelierele Malaxa, în nici o mare întreprindere din București nu s’a declarat grevă sau nu s’a întrerupt lucrul. Din unele ateliere și fabrici mici, o parte din muncitori, fără să facă parte organizat din mișcarea legionară, au participat la devastări. Ceea ce se poate vedea din statistica de care ne-am ocupat, unde întâlnim marele număr de muncitori necalificați și de oameni „fără profesiune”. Aceștia din urmă dau un procent ridicat.
De unde veneau aceste elemente muncitorești și ce fel de elemente muncitorești erau ele?
In ultimii ani s’a observat nu numai tendința burgheziei satelor de a se strămuta la orașe, dar și a unei mari părți din țărănimea lipsită de pământ. Generațiile tinere ale acestei țărănimi, dădeau un contingent apreciabil în exodul rural spre orașe. Aici, cei mai mulți din noii veniți s’au proletarizat, oferind o mână de lucru ieftină, fără calificare și totdeauna în surplus față de posibilitățile de plasament. Elementele țărănimii sărace și-au găsit astfel, numai în parte,
