nici nu găsesc principalul lor sprijin în băncile din țară, care reprezentau interesele acestuia din urmă. De altfel, așa după cum am văzut, posibilitățile de intervenție a capitalului străin după 1931 sunt mai mult decât limitate. La spatele acestor întreprinderi stă statul. Apoi stă „Banca Națională”. Deși creație liberală, deci privată, totuși încorporată de fapt, dacă nu de drept aparatului de stat, prin rolul ei, ea este chemată de astădată să servească drept finanțatoare a unor industrii, care nu mai poartă exclusiv eticheta partidului liberal.
Astfel, după 1931, s’a creat în România un al doilea centru financiar important, dacă nu în concurență deschisă cu cel reprezentat de băncile liberale sau dependente de ele, dar apărut și crescut alături de el. Un centru al cărui prim exponent este Statul și bugetul lui. Acestuia i se alătură „Banca Națională”, sustrasă privilegiului exclusiv pe care îl deținea până atunci partidul liberal, în calitate de conducător efectiv al ei. Nu oamenii partidului, ci exponenții puteri executive devin după 1934, factorii determinanți în politica urmată de institutul de emisiune.
Criza din partidul liberal, izbucnită după 1933, criză care a limitat influența familiei Brătianu și a vechilor liberali în noua guvernare liberală din 1934—1937, precum și apariția unei generații, așa zise „tinere”, în frunte cu d. Gh. Tătărescu, generație mai puțin legată de capitalul bancar, rămas în stăpânirea vechilor cadre ale partidului, toate acestea erau doar reflexul schimbărilor care interveniseră — nu în viața politică, — ci în cea economică a țării.
Criza de credit din 1931 și urmările ei au sdruncinat atotputernicia băncilor liberale, au slăbit pozițiile ocupate de capitalul financiar autohton, mânuit de aceste bănci în cadrul economiei naționale. Partidul liberal, în vechea lui formă, a urmat fidel linia acestei crize și a urmărilor ei, pierzând poziția dominantă — și am putea spune exclusivă, — deținută până atunci în viața publică a României.
Apare astfel, la suprafață, o nouă forță politică. Ea re-
