ci a apetiturilor și poftelor lor. Superficialitatea vieții noastre citadine, fastul și lipsa de pudoare a celor avuți, corupția care domnește pretutindeni a creat cele mai bune condiții și cea mai proprie atmosferă pentru nașterea și desvoltarea unei asemenea stări de spirit. Anii dictaturii regale atât de bogați în afaceri, în rapide îmbogățiri, în lovituri speculative bursiere și financiare date peste noapte, au contribuit și mai mult să învenineze mediul social, în care mica burghezie, funcționărimea, majoritatea liber-profesioniștilor duceau o viață de privațiuni — fie că era vorba de un mic patron, de un negustor cu cotul sau de nesfârșitul număr al micilor funcționari sau al intelectualilor săraci.
Propaganda antisemită, dusă fără scrupule de oamenii dictaturii și de toți agitatorii extremei drepte, îndreptând într’o falsă direcție pornirile de ură, resentimentele și apetiturile acestei mici burghezii, nu făcea decât să le alimenteze zi cu zi, ceas cu ceas. Lipsa de scrupule, reaua credință și ignoranța au contribuit, deopotrivă, la falsificarea realității și la transformarea problemei sociale, în deosebi a micii burghezii, într’o chestiune rasistă. Marea burghezie, cea română cât și cea evreească, erau, deopotrivă, beneficiarele stărilor de lucruri create de această evoluție. Iar mizeria celor mai multe din categoriile păturilor intermediare se datora sistemului general și nu prezenței evreilor în viața economică a țării. Mica burghezie evreească, care forma mizera populație din târgurile și orașele moldovene, îndura o lipsă mai mare chiar decât cea românească. Ea trebuia, în plus, să suporte și toate umilințele și bestialitățile unei necurmate prigoane. Dar fondul real al lucrurilor a rămas ascuns sub noianul de maculatură tipărită, care predica ura de rasă și îndemna deschis, an cu an, la pogromuri.
Aristocrația românească, care numără printre întemeetorii ei un lung șir de domni fanarioți și slujitori la Inalta
