organizațiilor ei. Ce reprezenta, din punct de vedere social, această studențime?
Nici muncitorimea, nici țărănimea în massele ei nu-și puteau și nu-și pot permite luxul unor studii universitare pentru fiii și fiicele lor. Burghezia bogată își trimitea odraslele în străinătate, la Paris, Berlin sau Londra. Iar atunci când urmau cursurile în țară nu se încadrau în mișcarea legionară, ci formau acele organizații care apăreau din când în când în public, cu titulatura de „studențime liberală”, „național țărănistă” sau chiar „naționalistă”.
Majoritatea sdrobitoare a studențimii gardiste era formată din fiii și fiicele burgheziei și chiaburimii satelor, care aveau posibilitatea, chiar numai în parte, să asigure urmașilor lor frecventarea unor cursuri superioare. Apoi din mica burghezie orășenească, care își rupea puținul dela gură, ca să permită o ridicare pe scara socială a copiilor lor. In sfârșit, din rândurile intelectualilor de toate categoriile și de toate stările materiale. Dar în ce privește ultima categorie de studenți, de proveniență intelectuală, trebue totuși subliniat că ea era în mai mică proporție activă în „Gardă”.
Studențimea de origină rurală sau mic-burgheză orășenească avea de luptat, în timpul studiilor, cu mari greutăți. Cea mai mare parte a ei popula căminurile și cantinele și era silită, necontenit, să facă apel la caritatea publică, ca să poată duce doar o viață plină de privațiuni și mizerii. Dar aceste împrejurări nu-i schimbau structura ei socială.
Studențimea, ca atare, nu reprezenta un element nou — din punct de vedere social. In măsura în care era gardistă, ea se recruta din aceleași pături în care legionarismul pătrunsese și își recruta, în mod obișnuit, partizanii.
Aceasta era deci structura mișcării legionare.
Activitatea ei guvernamentală reflecta întocmai mentalitatea, năzuințele și, mai ales, apetiturile păturilor care își
