Cităm numai unele din mijloacele folosite de legionari. Spunem doar unele, pentrucă cele mai multe dintre victime, terorizate, au renunțat să se plângă: 450 maltratări, 323 sechestrări, 9 asasinate (fără cele dela Jilava și din timpul rebeliunii), 82 violări de domiciliu, 1.162 însușiri de bunuri prin vânzări silite, 1.018 confiscări de bunuri, 260 ocupări forțate de imobile, 65 de devastări. (ibidem).
Toate acestea, până la începerea rebeliunii!
In ce privește mânuirea banilor publici, ne mărginim să redăm iarăși câteva din constatările făcute oficial, după ce guvernarea legionară a luat sfârșit.
Prin trecerea patrimoniului fostei „Străji a Țării” în administrarea și folosința Mișcării Legionare, s’a pus la dispoziția conducătorilor mișcării o avere de circa un miliard de lei, din care numai sumele lichide însumau 221 de milioane. In patru luni de zile, au fost cheltuite 180 de milioane, iar din restul de 40 de milioane numai pentru 33 de milioane s’au găsit acte mai mult sau mai puțin justificative, căci în casă nu rămăsese decât 7 milioane de lei. (Relatarea oficială în „Timpul” din 27 Fevruarie 1941).
In ziua de 15 Ianuarie, se putea ceti în „Cuvântul”, organul oficial al mișcării legionare, rândurile următoare: „Și nimeni nu va putea dovedi mai târziu că un demnitar legionar și-a căpătuit familia și s’a îmbogățit în dauna statului, nici acuma, nici mai târziu”. Tot accentul frazei este pus pe cuvântul „a dovedi”. Căci distrugerea dovezilor constitue întreaga probă a virtuții legionare…
In timpul rebeliunii, jaful a luat proporții gigantice. După rebeliune, numai în Capitală, s’au strâns dela sediile și unele dintre locuințele conducătorilor legionari, până la 27 Fevruarie, nu mai puțin de 174 de camioane cu lucruri provenind din jafuri. Mărfuri, obiecte casnice, îmbrăcăminte, alimente. Lista obiectelor jefuite este impresionantă.
Sumele prădate în timpul rebeliunii, dela instituții și dela
