cu prisosință înlocuită printr’o consecventă activitate cu adevărat zilnică.
In ce a constat această prodigioasă activitate? Indiferent de forma pe care a îmbrăcat-o, de compartimentul in care s’a exercitat, de direcția pe care a luat-o sau de metodele folosite, ea poate fi sintetizată într’un singur cuvânt: jaful. Folosim cuvântul jaf, în înțelesul lui etimologic și penal, adică furt de proporții, prin întrebuințarea violenței. Acest jaf, practicat fie în mod organizat și sistematic, fie anarhic, deci lăsat la inițiativa individuală a partizanilor, a fost comis pe o scară vastă și deopotrivă, în dauna particularilor și în cea a statului.
In activitatea Legiunii întâlnim toate formele acestui delict calificat, așa cum îl fixează orice cod penal modern: dela pătrunderea, cu violență, în case particulare, cu scop de a prăda, la exproprieri forțate, prin uzarea de constrângeri corporale, prin torturări și asasinate. Șantajul, amenințarea, sechestrarea de persoane, înscenările polițienești, toate au fost subordonate unui singur scop, după cum au avut un singur obiectiv: jaful.
Pentru ilustrarea acestor afirmații, este destul să cităm concluziile anchetei făcute de autorități, după lichidarea guvernului legionar:
„O statistică incompletă, privind numai provincia, a bunurilor însușite prin mijloace silnice, reprezintă o valoare reală și totală de 1.018.624.911 lei. Aceste bunuri au fost cumpărate prin terorizarea particularilor, pentru 216 milioane, adică cu 21,2% din valoarea lor reală, din care s’au plătit numai 52 de milioane, adică 5,12% din valoarea reală și 24,17% din prețul convenit”. („Pe marginea prăpastiei”, vol. I, pag. 131).
De unde proveneau cele 52 de milioane? Tot din jaf.
