CAPITOLUL VII
CINCI LUNI DE GUVERNARE LEGIONARĂ
Pe cine reprezenta noul guvern?
Insărcinarea generalului Antonescu cu formarea unui nou guvern, — prefața guvernării legionare, — nu avusese în sine nimic revoluționar și nu fusese rezultatul unei lovituri de stat. Regele, sub presiunea evenimentelor, nu a făcut altceva decât și-a exercitat unul din prerogativele sale. Formal, el se menținea astfel în cadrul Constituției, atunci în vigoare, după care regele numește pe miniștri.
Neputând să-și mai apere regimul personal, Carol al II-lea a încercat să-și salveze cel puțin tronul, încredințând soarta lui și a dinastiei proaspătului conducător al statului român. Trei erau motivele acestei hotărîri: generalul Antonescu având strânse legături cu mișcarea legionară, al cărui „simpatizant” era încă din 1937, putea încerca o împăcare durabilă între rege și noua conducere gardistă; se bucura de încrederea unei mari părți din corpul ofițeresc și avea deci autoritate în armată; în sfârșit, cunoscut pentru atitudinea sa pro-germană, un guvern prezidat de el era sigur că va fi agreat la Berlin și Roma. Niciun alt om politic din opo-
