colaborare ungaro-germană. Această colaborare militară a început să funcționeze imediat.
La rând venea apoi România.
Dacă la Viena Ungaria fusese definitiv câștigată de partea axei, în România, dimpotrivă, dușmănia împotriva Reichului hitlerist nu făcu decât să sporească, iar opoziția, adversară axei, era pe punctul, ca urmare a celor hotărîte în capitala Austriei, să impună un guvern al ei. Manifestațiile de stradă din acel timp fuseseră tot atâtea prilejuri prin care massele din România își arătau adevăratele sentimente pe care le nutreau față de Germania hitleristă și de conducătorii ei. Atacurile apărute atunci în presă — cu toată cenzura — reflectau numai în mică măsură atmosfera anti-hitleristă care domnea, aproape fără distincție, în toate mediile populare din țară. Evoluția pe care o luau însă evenimentele în România amenința toate planurile lui Hitler. De aceea acesta a hotărît o intervenție rapidă și susținută.
La 6 Septemvrie, în atmosfera încărcată de frământările și agitațiile anti-revizioniste cane durau de câteva zile și cuprinseseră cele mai importante centre politice din țară, se produc primele lovituri gardiste. Ele au toate un caracter terorist și sunt executate de grupuri restrâns.
Astfel, la Bod și la Băneasa echipe restrânse gardiste atacară posturile de radiodifuziune. La Bod ei trag în jandarmii care păzeau stațiunea. Lovitura este însă înlăturată și cei câțiva gardiști atacatori fură împușcați în timpul ciocnirii.
La București un legionar, în noaptea de 3 Septemvrie, trage demonstrativ dintr’o mașină, câteva focuri de revolver în fața Palatului Regal și apoi dispare cu mașină cu tot. Incercarea, făcută tot de un grup restrâns, să ocupe centrala
