poziții, „caracterul” de care dădeau dovadă s’a datorat, mai puțin convingerilor democratice care-i animau, cât mai ales lipsei de interes din partea deținătorilor puterii, ca să-i câștige sau să-i corupă.
In aceste condiții o luptă pentru răsturnarea dictaturii regale era imposibilă. Avangarda muncitorimii, singură, nu putea încerca o asemenea acțiune. Singurele ei posibilități erau de a agita împotriva regimului, demascând în același timp oportunismul și lașitatea opoziției, întărind printr’o muncă și luptă de zi cu zi, atât pe teren economic cât și politic, rândurile organizate ale muncitorimii.
Din tabăra opoziției democratice, regele Carol al II-lea și regimul său nu aveau deci să se teamă de vreo lovitură serioasă.
Și nici dela extrema dreaptă, din tabăra legionară.
In ziua de 25 Iunie 1940, a apărut în toate ziarele următoarea „Chemare” a lui Horia Sima, prin care se cerea tuturor legionarilor înscrierea în „Partidul Națiunii”.
Iată cuprinsul acestei „chemări”:
Camarazi,
Lumea se clatină din temelii și în curând va urma o nouă așezare a neamurilor și țărilor. Patria noastră ar putea să fie și ea încercată.
Intru ocrotirea pământului Ei sfânt, din îndemnul Majestății Sale Regelui și sub Inalta Lui conducere, s’a întemeiat „Partidul Națiunii” ca organizație unică și totalitară menită să facă față împrejurărilor ce pot veni.
Drept aceea, ordon tuturor camarazilor și prietenilor lor să se înscrie de îndată în „Partidul Națiunii” unde, ca soldați devotați ai lui, să-și servească cu credință și cu toate puterile lor Țara și Regele ei, să aștepte în liniște și cu
