n’a fost convocat decât sporadic, fără să poată da măcar o umbră de legitimitate loviturii de stat regale. El a putut doar să consacre stări de lucruri deja existente și considerate drept sacre.
Astfel că atât activitatea dictaturii cât și a tuturor organizațiilor și mișcărilor înființate de ea și mai ales întreținute cu multă cheltuială din banul contribuabilului n’a parvenit să dea naștere și să însuflețească o „nouă mistică”. In schimb, ofereau atmosfera și, mai ales, creiau un cadru prielnic, în care s’au format și uneori s’au organizat curente și manifestațiuni anti dictatoriale. Este destul să amintim manifestația de stradă dela 1 Maiu 1939, în care muncitorimea, sub conducerea Partidului Comunist, a manifestat, în cadrul organizației „Muncă și Voe Bună” împotriva însăși a regimului.
Cu toate încercările și sforțările făcute de dictatură să câștige încrederea și simpatia masselor, politica practică nu putea face regimul decât urît, impopular, desprețuit.
Inăsprirea cenzurii, răpirea tuturor libertăților publice, un regim odios de spionare și teroare polițistă, măsuri represive împotriva oricărei încercări de liberă manifestare, toate acestea ofereau numai o latură a activității guvernelor dictatoriale, care își găsea completarea în asasinatele și execuțiile fără judecată.
Pe teren economic, încurajarea marii industrii și crearea pentru capitalul monopolist a unei situații privilegiate pe socoteala exclusivă a contribuabilului și a consumatorului sărac, scumpirea vieții, ca rezultat al politicei autarhice, standardul scoborît impus muncitorului, căruia i se răpise dreptul de grevă și putința unei activități sindicale proprii, toate acestea continuau să demaște adevăratul caracter al regimului dictatorial. La sate, sarcinile militare, cu lungile concentrări și nesfârșitele rechiziții, întroducerea muncii forțate
