guvernul este constituit aproape exclusiv cu elemente legionare și statul este decretat național-legionar”.
Ministerele armatei pe care le deținea generalul Antonescu și alți câțiva generali neînregimentați în Gardă, erau ultimele rezerve pe care burghezia românească și le păstra în noul guvern. Acest fapt însă nu schimba cu nimic caracterul totalitar pe care noua guvernare o imprima statului. Cu toate că nu toate ministerele au titulari legionari, dar prin importanța celor pe care le deținea și le controla mișcarea legionară, nu se poate vorbi de o dualitate în exercitarea puterii guvernamentale, ci de o totală omogenitate. Căci și în acele departamente în care miniștrii nu aparțineau, organizat, mișcării legionare, conducerea acestei mișcări, prin subsecretarii de stat sau secretarii generali, parvine să mențină activitatea lor, în completă dependență politică de directivele Centrului.
In ziua de 16 Septemvrie 1940, începe guvernarea legionară în România.
Cum s’a ajuns la aceste schimbări în aparatul de guvernare al țării?
Publiciștii legionari au căutat să înfățișeze cursul luat de evenimentele din Septemvrie 1940 drept urmarea unei revoluții, pregătite și conduse de „Gardă”. Statul național-legionar — chiar dacă nu în forma pură pe care o doreau conducătorii mișcării — era, totuși, produsul acestei revoluții, care a îmbrăcat caracterul unor manifestații populare de stradă, soldate cu morți și răniți.
Inainte de a intra în cercetarea chestiunii dacă în adevăr se poate sau nu vorbi de o revoluție legionară în zilele dela începutul lui Septemvrie 1940, să stabilim, mai întâiu, căror cauze s’a datorat prăbușirea dictaturii regale. Astfel vom găsi și deslegarea „victoriei” legionare din acel timp.
