Toate aceste măsuri erau de natură nu numai să limiteze posibilitățile de agitație ale propagandiștilor legionari, (gardismul pătrunzând mai ales între elementele tinere din aparatul statului și armată), dar și să nască o oarecare solidaritate de interese între dictatură și acei cărora li se creia o situație neașteptată.
O nouă lege administrativă, cu împărțirea teritoriului pe regiuni, a dat posibilitatea unei mai strânse administrări a diverselor provincii, constituind în același timp și un mijloc de mai sever control, din partea organelor dictaturii.
In sfârșit, în aceeași ordine de idei, ar mai trebui amintite acele formații și organizații ca „F.R.N.” sau „Străjeria”, menite să constitue formațiunile de massă, la dispoziția dictaturii.
In măsura în care se poate vorbi de o consolidare a regimului inaugurat prin lovitura de Stat din Fevruarie 1988, toate aceste momente trebuiesc luate în considerație. Că această stabilitate era deosebit de șubredă, că întreaga creație a regimului era subminată de puternice contraziceri și de profunde vicii congenitale, toate acestea urmau să le dovedească, în curând, evenimentele care se precipitau la granițele țării.
Dictatura regală, în realitate falimentară înăuntru, s’a prăbușit la cea dintâiu comoție puternică pe care a trebuit s’o suporte.
