sunt toate de creație recentă. Ca state independente, ele apar târziu pe arena istoriei. Bulgaria, de pildă, scapă definitiv de suzeranitatea Turciei abea în 1908. Intrate târziu în orbita capitalismului, ele au păstrat — și păstrează încă — puternice rămășițe feudale. Când burghezia a luat aici puterea a fost nevoită s’o împartă, dela început, cu reprezentanții marii proprietăți, după cum a fost silită să-și împartă beneficiile cu capitalul străin, care și-a asigurat pretutindeni în Balcani partea leului (acapararea petrolului și lemnului în România, a subsolului în vechea Serbie, etc.).
Nedispunând de capital suficient, acumularea precapitalistă întâmpinând mari piedici, datorită caracterului lor agrar și a condițiilor istorice în care s’au desvoltat, burgheziile naționale au fost incapabile să exploateze singure, chiar redusa piață internă. (Aceasta nu le-a împiedicat și nu le împiedică să ducă războae de cuceriri teritoriale, cu caracter imperialist). Dar și din acest punct de vedere, obiectivele lor apar mărginite, față de „spațiul vital” urmărit de hitlerism sau de „imperiul colonial” al fascismului italian.
In fața burghezilor și moșierimii din toate aceste țări, muncitorimea, mai ales atunci când a reușit să atragă de partea ei massele țărănești, a reprezentat o puternică forță politică dinamică, cu toată origina ei rurală și slăbiciunea organizațiile sale proprii. Dar burgheziile au parvenit, mai ales în ultimul deceniu dinaintea celui de al doilea război mondial, să lupte împotriva curentului de stânga, reprezentat de muncitorime și de o parte a țărănimii, nu apelând la fascism, ci întărind doar aparatul represiv al statului. Chiar în țările în care criza politică atinsese o deosebită ascuțime cum este cazul Bulgariei, armata și biurocrația statului au fost forțele pe care s’au sprijinit în primul rând vârfurile burgheziei. Dacă în această ultimă țară mișcarea, în fruntea căreia se găsea profesorul Tzancof, reprezenta un curent net contra-revoluționar și profund reacționar, totuși ea nu a fost o mișcare fascistă propriu zisă.
