și care acum e prefăcută într’o sabie a lui Damocles, atârnată deasupra propriului ei creștet”.
Rândurile lui Marx își păstrează întreaga lor actualitate, deși între bonapartism și fascism există, fără îndoială, substanțiale deosebiri.
Să analizăm acum cauzele pentru care în Balcani, spre deosebire de Europa Centrală, cursul reacționar luat de păturile conducătoare aici, a îmbrăcat alte forme decât cele ale dictaturilor totalitare, de tip hitlerist sau fascist.
Dacă, în raport cu Franța, Anglia sau Statele Unite, care și-au păstrat până la începutul războiului din 1939 regimul democrato-burghez, Germania și Italia aveau din punct de vedere structural-economic și social anumite caracteristici, rezultate ale unei dezvoltări istorice asemănătoare, țările din Balcani, la rândul lor, reprezentau în comparație cu toate țările capitaliste înaintate, chiar în cadrul capitalismului mondial, o treaptă înapoiată, o structură deosebită de a acestora.
Elementele comune tuturor țărilor balcanice care ne interesează, ar putea fi reduse la următoarele:
Din punctul de vedere al structurii lor economice, luând ca punct de plecare natura ocupației populației, toate aceste țări sunt în primul rând agrare. In trei dintre ele, populația țărănească formează 78—88% din total. In Grecia, procentul este mai mic (67%) dar și aceasta este totuși un stat în primul rând agrar.
In mijlocul păturilor țărănești, atât de numeroase, nu proletariatul agricol, ci micii proprietari de pământ și semi-proletari formează imensa majoritate. Astfel, proprietatea sub 5 ha. formează 74,9% din totalitatea exploatărilor în România, 67,8% în Jugoslavia, 45,1% în Bulgaria. Un procent asemănător dă și Grecia: 78,5%. Mica proprietate țărănească are un caracter parcelar în România, dar este mai consolidată în Bul-
