Sari la conținut

Pagină:Sub trei dictaturi (Lucrețiu Pătrășcanu, 1945).pdf/112

Această pagină a fost validată

presiv al statului se dovedi incapabil să împiedice acest lucru sau să scoată din întreprinderi muncitorimea, care preluase de fapt întreaga mare producție industrială. Numai conducătorii reformiști, care aveau organizațiile profesionale în mână au parvenit să facă acest lucru. Cu aceasta însă ei au parvenit să decapiteze mișcarea începută și să împingă muncitorimea în defensivă. Punctul culminant al crizei revoluționare fusese astfel depășit. Reacțiunea se pregătea și se înarma. La sate, organizațiile profesionale care numărau aproape două milioane și un sfert de membri — majoritatea formată din proletari agricoli și semi-proletari — desfășurară și ele o activitate revoluționară. Până și sindicatele catolice se găseau sub influența elementului radical proletar al satelor, de unde numele pe care l-au căpătat aceste organizații de „bolșevismul alb”. Nu numai că organizațiile sindicale agrare au parvenit să încetățenească contractul colectiv de muncă, să impună minimul de salar și să curețe relațiile dintre marii proprietari și învoiții lor, de toate rămășițele feudale, dar în anumite provincii au început să organizeze preluarea latifundiilor pe seama țărănimii lipsite de pământ. „Cuceririle țăranilor italieni din acel răstimp sunt fără exemplu în istoria celorlalte țări europene” (Ignazio Silone).

Germania cunoaște după 1929 o nouă creștere a mișcărilor cu caracter revoluționar. Muncitorimea este, în toate domeniile în ofensivă. Dar spre deosebire de anii care au urmat imediat războiului, nu social-democrații ci Partidul Comunist se află în fruntea ei. In ajunul venirii hitlerismului la putere, Partidul Comunist reușise să strângă pe listele lui peste cinci milioane de voturi. Grevele și demonstrațiile de stradă, din acei ani, iau un caracter din ce în ce mai radical. In același timp, la sate — deși în economia germană, spre deosebire de cea italiană, agricultura joacă un rol secundar — au loc ciocniri între țărani și autorități (In Schleswig, în Renania, etc.). Germania, în anii crizei din 1929—32, oferea tabloul unei

110