nazismul și-au recrutat în primul rând cadrele organizațiilor lor, formând primele fascii sau trupe de asalt.
De pildă, în Italia, numărul ofițerilor demobilizați s’a ridicat la 160.000. Cei mai mulți dintre aceștia nu s’au mai putut reîntoarce la vechile lor ocupații, fie din cauza crizei, fie pentrucă practica războiului îi îndepărtase dela umilele lor ocupații trecute. In Germania, desființarea armatei regulate și înlocuirea ei prin Reichswehr a pus în disponibilitate un număr și mai mare de cadre ofițerești, care au populat imediat zecile de organizații reacționare, teroriste, antisemite, apărute ca ciupercile după ploae. In Italia, la sfârșitul războiului, erau pendinte în fața instanțelor de judecată peste 1.100.000 procese de dezertare! In satele din sudul țării și în Sicilia, transformate în adevărate fortărețe, erau ascunși peste 150.000 de dezertori. Numărul emigranților chemați în serviciul armatei din țările în care se aflau și apoi rămași în Italia se cifra la 500.000 de oameni. In ambele țări, mica burghezie orășenească, lovită atât de crunt de efectele depresiunii economice, mărea an cu an numărul proletariatului.
Pauperismul luase, mai ales în aceste medii, forme direct catastrofale. Nu într’o măsură mică chiar și în mijlocul muncitorimii, șomajul produsese fenomene de descompunere. Mai ales în acele pături, pentru care lipsa de lucru devenise o stare permanentă.
Fascismul și nazismul au putut pătrunde cu ușurință în toate aceste medii în care elementele active erau descurajate, demoralizate, desamăgite de practicele democrației burgheze sau ale reformismului social-democrat.
In acest timp, mișcarea revoluționară făcea și ea mari progrese. In luna August 1920, muncitorimea din industria metalurgică ocupă marile întreprinderi din nordul Italiei. Ocuparea făbricilor se întinse și la alte industrii. Aparatul re-
