Care este concluzia acestor cifre?
Dacă în Vechiul Regat, în cele cinci districte, unde totuși o mică parte a muncitorimii se găsea sub influența Partidului Comunist, parola dată de a vota pe național-țărăniști a fost urmată, în Ardeal, acolo unde nu o mică grupă de aderenți disciplinați, ci influența asupra masselor juca rolul principal, o mare parte din muncitorime a votat cu extrema dreaptă și nu cu național-țărăniștii.
Rezultatul alegerilor, care, încă odată, în situația dată, prezenta un interes și un înțeles deosebit, a însemnat nu numai o înfrângere a democrației burgheze, dar a slăbit și pozițiile clasei muncitoare.
Rezultatul alegerilor, în același timp, n’a făcut decât să ușureze și mai mult mașinațiile clicei guvernamentale pentru a grăbi instaurarea dictaturii.
Dizolvarea parlamentului ales în Decembrie 1937, fără măcar să se fi întrunit vreodată, n’a avut ca urmare o nouă alegere. In locul regimului parlamentar a fost inaugurată epoca regimurilor dictatoriale fasciste.
Calea a fost însă deschisă nu cu așteptata dictatură legionară, ci cu una personală, a regelui Carol al II-lea.
