Această pagină nu a fost verificată
45
Veselie numai cere,
N-are într-a sa vedere
Nici un lucru cu plăcere,
De cât plănge în tăcere,
Că nimica vai de ra
Nu o poate mângâia!
N-are zi în veac senină,
C-a perit a sa Lumină
A rămas de ea streină,
Focul, dorul nu-i alină,
Și nimica vai de ea
Nu o poate mângâia!
