Această pagină nu a fost verificată
39
Cât să șezi cu ia-mpreună
Nu te-nduri de vorbă bună,
Că inima nu te lasă
Să o lași să pleci acasă.
Fie noaptea cât de mare
Că tot mică ți-să pare,
Trece-ngrab ca o nălucă,
Ziua la ea te apucă.
Și când paza să răvarsă
Te duci mulțămit acasă
De plimbare, de ședere
Și de dulce mângâiere.
