Această pagină nu a fost verificată
92
În zorii zilei de dimineață
Căruța poștii pe drum era,
Și supugiul ce a sa viață
Pe cai petrece plesnind striga:
Mișcați cu toții, domol la vale,
Mereu la culmea ce o tăriți,
Acolo-i poștea sfârșit de cale
Uned voi trebui să odihniți
Veți odihni dar, eu ticălosul
Nu am odihnă p-acest pământ,
Sufletu-mi zboară la-ntunecosul
Al dragii mele vecinic mormânt.
