Această pagină nu a fost verificată
90
Eu nu sânt Filomelă
Dar cat singurătate,
Îmi place a ei viață
Și cântu-i cel din zori.
În tocma ca și dânsa
Slăbit de multe chinuri
Și de dureri de moarte
Lumina Eu uresc,
Lumina otrăvită
De reaua strâmbătate,
O las, și ca sânsa
În frunze mă târesc.
Puțină vreme încă
Și glasu-mi se va stinge,
Și sufletul d-a bate
În pieptu-mi va-nceta;
