Această pagină a fost verificată
Ca robul ce cântă amar în robie
Cu lanțul de brațe, în aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros
Un crin se ususcă și-n lături s-abate
Când ziua e rece și Cerul în nori,
Când soarele-l arde când vântul îl bate
Când grindina cade torente pe flori
Așa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară, amar a bătut,
Și asfel ca Crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte d-odat-am căzut.
