Sari la conținut

Pagină:Spitalul amorului b.1 1852.pdf/75

Această pagină nu a fost verificată

75

Fruntea n-o poci ține,
Capul îmi e greu,
Sinul de suspine
Îmi arde mereu.

Căci n-am zioă bună!...
Bunul m-a lăsat;
Parcă sunt nebună;
Doamne! ce păcat!

Mintea o să-mi fugă,
Unde sunt nu știu;
Sunt ghiață în rugă,
Și arz în foc viu.

Aveam și credință
Când eram cu el;
Nu știu d-am ființă
Cănd sunt fără el.