Această pagină nu a fost verificată
De m-aș vedea odihnită,
De supărări liniștită
Și de bărbat mântuită,
M-am ținea că-s norocită.
Aș trăi ca-n Rai ferice
Și de bărbat n-aș mai zice,
Chiar cu Miere să mă râdice.
Că de când sânt măritată
N-am răsuflat nici odată,
Am trăit tot supărată,
Cu fața-n lacrămi udată.
