Sari la conținut

Pagină:Spitalul amorului b.1 1852.pdf/111

Această pagină nu a fost verificată

111

CÂNTUL AL 14-lea.

Era o vreme când între toate
Eu mult mai zgurdă în veci eram,
Tot cântec vesel cântam zi noapte,
Pe Muma, Tata și flori iubeam.

Făceam tot lucrul cu bucurie
Și n-aveam gânduri în mintea mea,
Mergeam la horă cu veselie
Și seara somnul mă coprindea.

Dela o vréme încoace însă
Eu simț în mine un foc arzând
În loc d-a râde eu tot sânt plânsă
În loc de cântec mă simț oftând.