Iar Bauer, un alt străin care a scris mult despre noi, spune că „la médicine est la seule science à laquelle ils s’applique; on va pour l’étudier en Italie ou en Allemagne…”[1]
Pe de altă parte, cărturarii noștrii nu se mai mulțumesc acum cu notările ce și fac pe filele ceasloavelor, despre eficacitatea cutărui sau cutărui leac, ei vor ceva mai mult, vor carte romînească de medicină; chiar și medicii străini cuibăriți la noi simt această nevoe. Și atunci, la 1760, găsim prima carte de medicină scrisă în romînește, în care se notează frumos și cu regulă toate capitolele medicinei.[2]
Și cu toate acestea trebue să recunoaștem un fapt. Medicina, mult-puțină cît se știa, era rezervată numai celor puțini, era rezervată cunoscătorilor și bogaților. Marea mulțime a cărturarilor care abia puteau silabisi cărțile de rugăciuni, printre preoți și călugări, ecoul marelor descoperiri de ordin medical și științific încă nu pătrunsese. Pentru ei tot pravila și învățăturile bisericești au rămas singurele tilcuitoare întrebărilor de ordin superior ce ar fi îndrăsnit să-și pună, despre măreția fenomenelor naturei sau în fața adversităților epidemiilor și a boalelor.
Cât privește marea masă a poporului, mulțimea, a trăit în cea mai cumplită ignoranță, condusă tot numai de instinctul conservării, cu formule de leacuri mîntuitoare păstrate prin tradiție din generație în generație, cu superstiții și practice superstițioase, cu descântece și vrăjitorii.
Binefacerile rezultate din descoperirile științei medicale și aplicarea lor erau numai la îndemâna Domnitorilor și stăpânitorilor avuțiilor țării; marea mulțime nu beneficia nimic sau aproape nimic de pe urma acestei medicini.
Era nevoe de o schimbare. Această schimbare s’a făcut de Alexandru Ipsilante. Domnitor luminat, înconjurat de oameni luminați, a înțeles să pună medicina la îndemâna tuturor. Prin reformele lui, dar mai ales prin marele hrisov din 1775, prin care înființeaza Casa Obștirilor, un fel de minister de interne care trebuia să îmbrățișeze toate problemele interne de interes general, printre cari și chestiunea sanitară publică, Ipsilante a înființat la noi Medicul funcționar public, în slujba intereselor sanitare ale mulțimei.
