Incursiunile literare, în domeniul medicinei, ale acestor doi Domnitori contimporani, cu educație aproape identică, în tot cazul făcută în acelaș mediu și centru cultural, desigur nu sunt numai o simplă întâmplare. Ele dovedesc natura preocupărilor celor în curent cu marile descoperiri științifice ale vremii. Ecoul îndepărtat al acestor descoperiri ajuns până la noi, îl formează maximele din Istoria Ieroglifică a lui Cantemir, cit și cele din Păreri și cugetări ale lui Niculae Mavrocordat.
Și dacă Dimitrie Cantemir a trăit multă vreme într’un mediu străin, în Rusia, Niculae Mavrocordat a trăit la noi, printre noi. Preocupările spirituale ale acestui Domnitor, dovedesc nu numai știința lui personală, ci sunt mărturii de existența unui mediu cultural pe care trebue să-l fi creiat în jurul lui, l-a cultivat și stimulat. Este știut că acest Domnitor avea o bibliotecă care se evalua, atunci, la peste jumătate de milion de lei. Intocmai ca și Brâncoveanu, Niculae Mavrocordat a avut la Curtea lui o mulțime de medici și cărturari învățați. Stimulul dat de Domnitor a avut ecou printre boeri, și numai după cîțiva ani, sub Constantin Mavrocordat, un particular, un Andronache, secretarul Domnitorului, uimește pe un străin cu biblioteca lui aleasă și bogată. Acest Andronache, spune Jean Claude Flachat, un călător ajuns prin Țările noastre, avea plusieurs pieces d’une mechanique singuliere qu’il avoit fait venir d’Allemagne ou d’Angleterre; era acest Andronache un om care iubea și se ocupa cu știința, botanica, himia și medicina.[1]
Toate acestea dovedesc existența în acea vreme a unor preocupări intelectuale de ordin superior, cel puțin în pătura conducătoare a poporului românesc.
Medicii care vin la noi, sunt străini. Mulți sunt cu cultura apuseană. Sulzer spune:
Știința medicală și chirurgia nu se învață aici. Cine vrea să se consacre acestor științe, trebue să le dobîndească într’o școală înaltă străină. Padova și Lipsca sunt locurile unde se plămădesc îndeobște Hipocrații localnici. Iar în ultimul timp se duc unii și la Berlin ori la Halle. In acest chip învață barem să cunoască lumea, să cunoască oameni cari mănîncă cu furculițe și cuțite, studiază ceva latinească, germană ori franceza și filosofia…”[2]
