Sari la conținut

Pagină:Samarian - Medicina și farmacia în trecutul românesc, vol. I (1938).pdf/30

Această pagină a fost verificată
24

Dimitrie Cantemir este cel dintâi la noi care vorbește despre plasmă: „lumea este plasma și zidirea vecinicului împărat”…'[1] El pomenește întâia oară de oftică sau hectica[2] și tot el afirmă în mod hotărâtor despre contagiozitatea ciumei, pe care o și numește „lipicioasa boală”.[3]

Maximele și cugetările lui Cantemir privitoare la medicină le vom cita la rând în capitolele ce urmează.

Un alt pionier domnesc, care, osebit de activitatea medicilor, a contribuit la promovarea ideilor noi de ordin medical, a fost Niculae Mavrocordat.

Nicolae Mavrocordat face parte dintr’o familie care a cultivat foarte mult medicina. Tatăl a fost vestitul Alexandru Mavrocordat supranumit Exaporitul, doctor în medicina de la Padova și autor al scrierii „De instrumento respirationis et circulatione sanguinis”, apărută în 1664, câțiva ani de la descoperirea circulației sanghine de către Harvey. Faima lui de neîntrecut diplomat, care a ținut în mâini însăși soarta Imperiului Otoman, este de toți recunoscută.

O fată a lui Alexandru Mavrocordat, Roxandra, măritată cu domnitorul Matei Ghica, a fost inițiată în toate tainele medicinei. Se pare chiar că a practicat acest meșteșug, dacă nu în public pentru cei mulți, dar sigur pentru familia ei. La 22 Decembrie 1725, Francesco Gritti scria Dogelui Veneției din Pera Constantinopolului: „…sorella di Mauro Cordato, Prencipe di Vallacchia, che professa cognitione de medicina…”,[4] iar ceva mai târziu, la 10 Februarie 1740, se scria aceluiaș Doge, că Roxandra deși bătrână este plină de vioiciune și bărbăție „benche avanzata in eta di spirito pronto e virile”.[5]

Din acest punct de vedere se poate afirma că Roxandra Matei Ghica, a fost prima femee doctor la noi.

La rândul lui, Nicolae Mavrocordat a avut o educație îngrijită de filosof și iatro-filosof, așa cum era moda pe atunci. Cunoștea limba elină, latină, arabă, persană și română, și „era om învățat foarte bun cărturar” spune cronicarul Neculce.[6] Bi-
  1. ↑ Idem, Divanul, ediția Academ, pag. 90.
  2. ↑ Idem, Istoria Ieroglifică p. 9 și Istoria Imperiului Otoman, ediția Academ., pag. 739.
  3. ↑ Idem. Descrierea Moldovei, trad. de G. Pascu, pag. 17–18. Divanul, pag. 215. Istoria Ieroglifică pag. 109.
  4. ↑ Hurmuzachi, vol. IX/I. pag. 607. Documentul DCCXXXI.
  5. ↑ Hurmuzachi, pag. 677. Documentul DCCXCII.
  6. ↑ I. Neculce, în Letopiseți, vol. II. pag. 296.
Adus de la „https://ro.wikisource.org/w/index.php?title=Pagină:Samarian_-_Medicina_și_farmacia_în_trecutul_românesc,_vol._I_(1938).pdf/30&oldid=149368”