restul omenirii; din contră, Domnitorii și boerii au fost necontenit în legătură cu vecinii și până departe, până în Apusul strălucit se știa de Români.
In Moldova, un Despot-Vodă, fost student în medicină în Franța, ajuns pe tronul Moldovei, a fost un aventurier, dar un aventurier simpatic; lui se datorește un început de școală și bibliotecă la Cotnari. Alexandru Lăpușneanu avea strânse legături cu Polonia, iar fiul lui, Bogdan era mai mult Leah decât Moldovean. Petru Șchiopul a stat multă vreme în Austria și a murit în Tirol, iar fiul său a murit la Viena. Movileștii erau mai mult prin Polonia. La rândul lor, boerii moldoveni găseau refugiu în Polonia oricând erau la nevoe. Un Luca Stroici era cetățean polon; logofătul Ureche a fugit in Polonia când a revenit în domnie Aron Vodă; Miron Costin a învățat la Bar în Polonia, iar Nicolae Costin și-a făcut studiile tot în Polonia.
Pe de altă parte, Ardealul a fost totdeauna un loc sigur de refugiu pentru boerii urgisiți de vre-o domnie protivnică. Aici învățau copii refugiaților carte superioară, latinească. Așa se explică cultura superioară ce avea cronicarul Constantin Căpitan Filipescu și continuatorul lui, Radu Logofătul Popescu.
Dar contactul cel mai strâns era cu Constantinopolul și cu Grecii Răsăritului, pentrucă după cucerirea acestui oraș de către Turci, fostul Imperiu de Răsărit nu mai avea alt sprijin decât Țările Românești. De aceia găsim toată Curtea lui Mircea Ciobanul plină de Greci. De aceia găsim mulți domnitori și fii de boeri care’și fac cultura și educația numai printre Greci. Radu Mihnea a fost crescut la Ivirul și toată educația lui era grecească. Tot așa fiul său, Alexandru Coconul. Sub Vasile Lupu și Matei Basarab, Țările Românești erau socotite ca luminele Răsăritului, iar Domnitorii treceau de succesori ai împăraților constantinopolitani. Cultură grecească are și faimosul Nicolae Milescu, cel care a colindat toată lumea și a ajuns și prin China. La fel Grigore Ghica, cel care a vânturat Germania și Italia și a murit la Constantinopol otrăvit de un doctor, Timon. Constantin Stolnicul Cantacuzino a studiat la Padova; avea o bibliotecă minunată rămasă dela tatăl său și ni-a lăsat o primă hartă bună a Țării Românești. Tot atât de instruiți erau frații Șerban și Radu Greceanu. Totul culminează în timpul domniei lui Brâncoveanu, boer vechiu și domn creștin, socotit ca luminătorul neamurilor Răsăritului.
In această epocă, către sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui al XVIII-lea, studiul medicinei era foarte căutat de către Românii Macedoneni și de către Greci, pentrucă medicii erau foarte bine
