Pagină:Robert Burns - poetul țărănimei - poezii traduse din englezește cu o notiță biografică.pdf/19

CHEMAREA LUI VODĂ

Feți-frumoși, cari ne’ncetat
Foc și moarte-ați înfruntat,
Trupul Țări-i sfâșiat, —
  Sus la datorie!

Moștenirea din străbuni
Ne-o călcară căpcăuni
Și ne-aduc sălbateci huni
  Lanțul de sclăvie.

Cine-i ticălos și laș
Plece, treacă la vrăjmaș,
Ca să lase la urmași
  Pată pe vecie.

Numai răii lanțul vor,
Cei viteji înving, sau mor,
De-un mormânt de vânzător
  Nimenea nu știe.

Cine-și varsă bucuros
Sfântul sângelui prinos
Lângă steagul maiestos
  După mine vie.

Poarte spada ca oștean,
Și lovească în dușman
Ca om liber, ca moștean
  Intr’a lui moșie.

N’auziți în zări suspin?
Gem hotarele de chin,
Plânge supt călcâi strein
  Vechia-ne mândrie.

Pentru jaf și pângăriri,
Pentru-atâția dragi martiri,
Ceasul dreptei răsplătiri
  Trebue să vie.

Vom răzbi sau vom cădea,
Orice lovitură grea
Libertatea poartă ’n ea,
  Dați cu bărbăție!

Inainte dragi feciori,
Să pornim răzbunători
Spre dușmani cotropitori
  Cruntă vijelie!

I. U. SORICU

— 19 —