Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/379

Această pagină nu a fost verificată

plăceau găteala și juvaerurile, și cu toate că ducea viața unei ființe mereu bolnave, era totdeauna îmbrăcată cât se poate de elegant. Când am cunoscut-o eu, sănătatea-i era, demult adânc sdruncinată; n’am văzut-o decât bolnavă și amestecându-se arareori în viața familiei.

Primirea noastră la gară fu deosebit de oficială. Curtea dela Sigmaringen, mică, era foarte bine orânduită, ba chiar deosebit de pompoasă și de ceremonioasă. Trăsurile erau cât se poate de arătoase, caii mari și toți de aceeași culoare murgă; livrelele foarte elegante. Dar cu toate acestea domnea în Sigmaringen o atmosferă de intimitate încântătoare, care desfată nespus de mult pe mama, îndrăgită de tot ce era german.

Mama iubea din suflet pe socrul meu, și se înțelegeau de minune; nemaipomenit de curtenitor și de plăcut, apucăturile lui aveau o distincție fără seamăn; afară de aceasta, avea o înaltă cultură, era foarte citit și mare cunoscător de artă. Mama prețuia, din inimă, toate aceste însușiri. Dealtfel, era încântată de toate, și această familie germană, aristocrată însă plină de bunătate, era cu totul pe gustul ei. Toți se arătau prietenoși și simpli; singura ființă mai puțin mlădioasă din fire era bolnava, prințesa Antonia. Cel mai fermecător membru al familiei însă, afară de prințul Leopold, îl înfățișa bătrâna și încântătoarea lui mamă, născută prințesă de Baden. Mică și firavă, cu trăsăturile feței de o rară frăgezime, încadrate în văluri și dantele, cari le întețeau și mai mult farmecul delicat. Rochiile și mantilele ei erau întocmai cum se cuvenea să fie. Purta totdeauna mănuși