Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/312

Această pagină nu a fost verificată

margini. învățase și ea un fel de limbă pestriță, germană și engleză, pe care o întrebuința cu multă îndemânare, mai ales când se lua la harță cu Wiener. Cea mai bună însușire a ei, în ochii noștri, era faptul că în fiece Duminică, dimineața, când ne deștepta, se înființa cu niște pesmeți, neasemănat de buni, ce se găseau numai la Coburg; pesmeții erau de mai multe feluri și fiecare din noi avea câte-o preferință. Ai mei erau subțiri și rotunji, destul de mărișori, acoperiți cu o pojghiță lucioasă și străvezie de zahăr cu gust de lămâie.

Uneori îmi mai aducea și o minunată pastă lipicioasă, tăiată în fâșii subțiri de lungimea unui deget. Când le atingeai păreau uscate, însă când erau proaspete, aveau însușirea de a se lungi la infinit. Această încântătoare pastă se numea „Lederzucker” (zahăr de piele) și ar trebui gustată numai de cine are dinți buni. Mai avea și specialitatea de a face lapte acru, închizând într’un dulap o ceșcuță cu lapte! Coburgul, n’ar fi fost Coburg, fără Matilda, dar cu părere de rău trebue să adaog că înainte de a părăsi vechiul cămin părintesc și a pleca într’o țară depărtată, Matilda arătă că nu prea i se nemerea porecla de „bătrâna Matilda”, dovedind că era încă tânără. Nevinovatele noastre urechi însă fură ferite de a afla în, ce chip și spre marea noastră întristare, fu îndepărtată dela apartamentul nostru, sub cuvânt că era bolnavă. Care fusese, în adevăr, boala ei foarte firească, am aflat-o tocmai târziu, când am avut și eu copii...

Rose își purta foarte potrivit numele. Fața lui era ca o floare albă și trandafirie. Era