Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/301

Această pagină nu a fost verificată

auzindu-l, soră-mea Ducky, care era totdeauna în fruntea luptătorilor, întinse amândouă brațele, strânse la piept vasul cu pricina, fulgeră pe deasupra lui o privire spre preceptorul fratelui nostru și rosti cu glas tare: „preferăm vasul!” Uimire în rândurile dușmanului, care, pentru a nu rămânea caraghios, nu mai putea face altceva, decât să se scoale și să plece dela masă, ceeace și făcu, arătând atâta demnitate cât îi îngăduia caraghioasa întâmplare.

Nu-i nevoe să mai adaog că sfârșitul prânzului fu tăcut și întunecat și se petrecu într’o atmosferă de ghiață, pricinuită de neîmpăcata desaprobare a lui Fräulein.

Perechea răufăcătoare se căsători, însfârșit, și’n timpul lunii de miere veni sora mai mare a lui Fräulein să-i țină locul lângă noi. Era o domnișoară cam în vârstă, pe care nu știu pentru ce, o botezasem Louiserowitch. Louiserowitch, vădit, nu avea prea multă dragoste pentru sora ei mai mică și, încetul cu încetul, ne stoarse mărturisirea tuturor plângerilor noastre contra lui Fräulein si a d-rului X.

Se întâmplă tocmai atunci ca papa să petreacă o săptămână la Rosenau, în timpul cât lipsea mama, întâmplare ce se ivea rar. Descoperirăm degrabă, că purtarea îngâmfată a „D-rului X. și mai ales, atitudinea lui antibritanică erau cât sepoate de supărătoare pentru papa; și îmboldite de sora ce nu-și iubea mezina, ridicarăm glas de jeluire împotriva celor doi asupritori ai noștri, ușurându-ne sufletul plin de obidă, în fața părintelui nostru. Mi se pare că se iscă mare tulburare; tata