Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/299

Această pagină nu a fost verificată

asupra tainelor ascunse ale vieții și apoi se ducea să ne ponegrească în fața mamei, ca pe niște fetițe necuviincioase, cu minte nesănătoasă, pe când ea era aceea, care voia să ne turbure în nevinovăția, cam amorțită însă paradisiacă, în care mama vroia să ne păstreze. Era o uricioasă trădare și dacă ar fi putut mama s’o ghicească, s’ar fi supărat adânc. Insă această pereche iscusită se furișase cu totul în încrederea și bunăvoința ei și noi nu ne mai puteam desvinovăți, pe când toate poveștile răutăcioase despre noi și toate ponegririle căpătau crezare. Afară de aceasta, d-rul X întărea neîngăduința mamei față de tot ce era englez, într’un chip care până la urmă ajunsese vătămător. Dar toate acestea fac acum parte din trecut, n’am de gând să le redeștept, și dacă am pomenit de ele, e pentrucă au isbutit să turbure, ba chiar să întunece întrucâtva, ultimii trei ani ai vieții mele de acasă. Desigur creșteam, și uneori, supăram pe cei mari, căci pierduserăm farmecul copilăriei, însă era vârsta de jertfă și sunt sigură că mama, dacă ar fi cunoscut adevărata fire a răutăcioasei Fräulein, nu ne-ar fi încredințat îngrijirii ei.

Una din întâmplările ce s’au ivit în timpul când amândouă nesuferitele „autorități” erau unite împotriva noastră, trebue să fie povestită pentru că e hazlie. Mama plecase în Rusia și perechea necăsătorită încă se cufunda în poezia dragostei lor, copleșindu-ne cu aceeși plictiseală cu care desigur o copleșeam și noi; dintr’o parte și dintr’alta, era o deplină lipsă de simpatie. De când lumea,