fericite”...
Mai multă dragoste și milă nu se poate găsi în nicio inimă de soție.
Un cuvânt despre profesorii noștri: Erau bine înțeles, un factor de mare însemnătate în viețile noastre, tocmai atunci când se cuvenea să căpătăm toate cunoștințele trebuincioase unor mici prințese bine educate. Dar pe acea vreme, nicio învățătură complicată cum e algebra, limbile clasice, matematicile sau filosofia nu făcea parte din program. Nu eram o elevă bună, lacomă de știință, căci găseam mai multă plăcere în toate celelalte îndeletniciri decât în studii. Nu cunoșteam ce e ambiția, și îmi părea rău de timpul pe care orele de lecții îl răpeau dela o mie de alte lucruri ce aș fi vrut să fac. Ducky și cu mine nu luam lecțiile împreună. Ea avea hotărât mai multă aplecare spre învățătură decât mine, pricepea mai repede, reținea mai bine, ortografia îi venea foarte ușor, pe când eu niciodată n’am știut-o deplin. Până și azi nu pot să „văd”
cuvintele ce scriu, ci numai lucrul pe care îl reprezintă. Bunăoară cuvântul „grădină” pentru mine, nu deșteaptă vederea semnelor: g r ă d i n ă, ci pomi, flori și fântâni, pajiști verzi și colțuri umbroase, și numai din când în când, mă deștept cu oarecare mirare, când descopăr ce înfățișare are cuvântul pe hârtie, în simpla lui scriere.
Sandra, fiind mai puțin înaintată, își lua lecțiile singură. Era cea mai înceată din noi trei la învățat. Mai târziu, sora mea Baby a fost o elevă mult mai destoinică, fiind mai ambițioasă și
