copiată după sabia lui Don Fernan de Gonzales de Cordova, cunoscut sub numele „El Gran Capitan”. S’a dovedit mare general în cucerirea Granadei.
După aceasta, am asistat la defilarea școalei militare a studenților, care face parte din Academia instalată în vechiul palat regal, o minunată clădire din timpul domniei lui Carlos al III-lea al Spaniei.
Din nenorocire, a fost în două rânduri prada unui incendiu și trebue, acum, să fie din nou restaurată.
Catedrala e frumoasă, dar n’are nimic strălucit. Ceeace are într’adevăr ciudat, e faptul că într’unul din paraclise se oficiază încă după ritul mozarabic. Aceasta e o religie mai veche decât cea catolică în Spania, și trecea drept cea adevărată în timpul ocupației Toledei de către Mauri. Fusese tolerată de dânșii, în timpul când domniau în Toledo, iar când fură însfârșit isgoniți, această credință fu prilejul multor grave neînțelegeri și tot felul de minuni se săvârșiră pentru a dovedi, care din amândouă (religia catolică sau cea mozarabică), era cea adevărată.
Nu știu multe despre aceasta și nici loc nu am, dar rugați pe Fräulein sau pe dr. X să cerceteze pentru d-v., căci e lucru vrednic de luat aminte. Am sosit la șapte după amiază, mai mult morți decât vii, ne-am urcat în tren și ne întorserăm la Madrid. Prânzirăm în vagoane, ceeace fu foarte bine venit, căci toată ziua, umblând de colo, colo, timp de șapte ore, nu luasem altceva decât bere și înghețată, într’o veche și foarte ciudată sinagogă, astăzi desafectată. Madrid, culcare și somn adânc, și iată-ne ajunși în ziua de
