acces de friguri, pricinuite de căldura ce a găsit la Valencia, după ce a plecat din Barcelona. Până Joi se făcuse bine de tot.
Cu toții am muncit fără răgaz, de când suntem aici. E aici și infanta Isabela, sora defunctului rege, care locuește în Palat. E foarte plăcută și bună, dar e atât de voinică, încât niciodată nu obosește. Rezultatul vi-l puteți ușor închipui, căci nimeni n’ar crede că e cu putință, să vadă cineva atâtea lucruri, într’un timp atât de scurt.
Știți cât de neobosită e și Ducesa că nu e chip s’o ostenești. Imi vine să cred că Infanta auzise despre aceasta, și că a fost un fel de întrecere între ele, ca să se vadă care se dă învinsă mai întâi; dar trebue să vă spun, că nici Infanta n’a isbutit să-i vie de hac mamei D-voastră.
Acum am să vă dau seama, pe scurt, de fiece zi petrecută aici.
Am plecat din Alicante, Luni după amiază, după ce sosiserăm acolo dimineața, venind din Malaga. Societatea noastră era compusă din Duce și Ducesă, prințul George V, Lady Mary, Mr. Keppel și eu. Se adăugaseră la tren două vagoane salon, foarte încăpătoare, și Ducesa cu Lady Mary, ocupau unul din vagoane, iar toți ceilalți, eram în al doilea. Luaserăm cu noi, coșuri cu mâncare, precum și fripturi și de ale băuturii, pentru mai târziu.
Ne-am oprit la o mică gară, la Encina, la vre-o 6.30, unde cam în tot atâtea minute ne-am îndesat pe gât 5 mâncări calde, precum și pâine cu brânză. Nu m’am putut împăca cu acest prânz, alcătuit din carne tare cu prea mult usturoi, gătită în cinci feluri deosebite. Dar îmi lăsai porțiile pe farfurii și-mi
