Toate acestea s’au întâmplat Miercuri; Joi pentru păcatele noastre, a trebuit să organizăm o regată.
Dimineața, am colindat bazarurile, dar n’a fost nimic nostim căci în pofida împotrivirii Ducelui, eram urmați de doi aghiotanți în uniformă de gală, de o gardă de soldați și de patru oameni cu bastoane groase, cu cari împrăștiau mulțimea. Mulțime, pe care poți să ți-o închipui, căci eram urmați de pâlcuri de evrei, turci, eretici de toate felurile, de toate vârstele, de toate sexele și de toate mărimile.
Bine înțeles, nu era chip să cumpărăm nimic, cu toate că n’am prea văzut ceva vrednic de cumpărat; dealtminteri, ar fi fost cu neputință, de oarece prețurile pe dată se ridicaseră până la sume nemapomenite. Dar nu prea aveam vreme de hoinărit, căci trebuia să ne urcăm îndată pe bordul yachtului Sultanului, pentru a merge la Prinkipo, insula unde trebuia să aibă loc regata.
Pornirăm la unsprezece și treizeci și luarăm un foarte bun dejun. Yachtul e mânat cu vâsle, și cred că e mai degrabă organizat pentru a bate la ochi, decât pentru a fi bun de locuit; totuși dejunul era ales. Bine înțeles nu se putea călători nici 10
mile într’un vapor turcesc, fără să se ivească o catastrofă; așa dar când eram abia la jumătatea drumului, se opri deodată mașinăria, cu scârțâeli, cu hurueli - și pocnituri. Aflarăm mai târziu când totul reintră în ordine, că uitaseră să ungă mașinile și astfel bine înțeles s’au încins și am fost nevoiți să stăm pe loc. Deoarece toate regatele sunt de obicei foarte anoste, trebue să înscriu pe această ca pe una din
