Zara. In ajunul plecării de acolo a fost un bal la guvernator.
Eu n’am dansat, deoarece nu cunoșteam pe nimeni; dar a trebuit să stau de vorbă cu câteva doamne, cari nu știau decât italienește. Am plecat după un prânz ce nu se mai sfârșia, și a doua zi am pornit-o disdedimineață spre Spalato, luându-ne rămas bun dela escadră, care pleca deadreptul la Cattaro.
Ne veni poftă să ne oprim, înainte de Spalato în alt orășel frumos, numit Trau și ancorarăm toată noaptea acolo. Vizitarăm o biserică foarte veche, vrednică de luare aminte și un orășel cât se poate de ciudat. Seara, se ivi o furtună îngrozitoare, dar ne-am cam obișnuit cu ele, cu toate că fac un sgomot înspăimântător.
Acum, Mrs. Manson, face lectură căpitanului Bourke și mie când avem vreme, iar el lipește în cartea noastră de amintiri, tot ce se leagă de această călătorie. Cartea e din ce în ce mai interesantă și căpitanul Bourke e foarte îndemânatic: fotografii, menu-uri, invitații, jurnale, schițe toate sunt păstrate, iar bunul nostru căpitan e foarte mulțumit cu această îndeletnicire, în ceasurile lui de răgaz.
E un om cât se poate de bun și de chibzuit, se gândește la toate și ne face viața foarte plăcută și fără griji. La Spalato, am vizitat ruinele foarte interesante ale palatului lui Dioclețian, în mijlocul cărora e clădit orașul. Catedrala e un vechiu templu roman.
După prânz, merserăm să vizităm ruinele vechiului oraș Salona, în care se fac chiar acum săpături, dar începu o strașnică ploae și
