Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/179

Această pagină nu a fost verificată

Unele albastru deschis, învoalte. mari, cum nu mai văzuserăm până atunci, altele violet închis, jumătate ascunse sub foile lor mirositoare. O! Ce fericire, ce fericire, ce fericire!

Dincolo de grădini, se afla marea curte pe care o zăriserăm nedeslușit la sosirea noastră în ajun. Dealungul zidurilor, neobișnuit de înalte ale curții, creșteau pomi de piper, semănând întrucâtva a sălcii cu frunziș subțire; iar partea de sus a zidurilor, pe două părți, forma o îngustă alee de piatră pe care te puteai plimba. Una din aceste alei despărțea curtea de grădinile publice, cari erau mari, frumoase și deschise oricui dorea să se bucure de umbra lor.

Față în față cu acel zid, se întindeau grajdurile; aveau o mare însemnătate în viața noastră, căci eram pătimaș iubitoare de cai și de călărie și ieșiserăm cu totul acum de sub supravegherea bătrânului Lumley. Skitty și tovarășii săi, bine lustruiți, fuseseră rânduiți în grajduri, înainte de sosirea noastră, precum și Tommy care acuma aparține deabinelea Sandrei.

Alt zid înalt tăiat de două largi arcade, despărțea curtea cea mare de una mai mică, în fața ușii de intrare.

Și-aicea se aflau pomi de piper argintii cu ciorchine resfirate, trandafiriu deschis, atârnând în mănunchiuri subțiri și ușoare, legănate de orice adiere de vânt.

Fie ce lucru însemna o noutate, o descoperire. Casa însăși era foarte mare cu nenumărate lungi încăperi, podite cu lespezi și lungi ceardace ce se sfârșeau în terase prelungite