voinic, cu favoriți albi, abea încăpând într’o uniformă roșie strâmtă, purtând bicornul cu penaj alb; un gentilom vesel, cordial, privind viața cu optimism.
Amurgul lăsându-se repede, stinsese strălucirea portocalie a cerului, a pământului și a mării și se coborâseră treptat umbrele serii, când străbăturăm în falnic alai străzile Valettei pe cari stau înșirate trupele. Tot în sus pe drumul încolăcit și fortificat ce duce dela port spre partea interioară a orașului, trecurăm peste podețul cu lanțuri, pe sub mărețele porticuri, și apoi dealungul străzii Regale, strada principală a capitalei. De partea cealaltă, alte podețe, alte porticuri, căci Valetta e un oraș fortificat, și în tot lungul drumului mulțimea aclamând, balcoane pline de lume... Se apropia însă noaptea și toate păreau nedeslușite.
Se întunecase deabinelea când ajunserăm la San Antonio, palatul de vară al guvernatorului care ne fusese cedat pe tot timpul șederii noastre la Malta.
San Antonio! locaș iubit!
Ah! nespusa bucurie de a te deștepta a doua zi de dimineață într’o lume nouă! In ajun, toate fuseseră nedeslușite, ca într’un vis, lungul drum dela oraș până la castelul de vară, trecerea cu trăsura pe cea din urmă alee, intrarea în marea curte împrejmuită cu ziduri, oprirea la ușa din față, treptele largi și marile camere cu podele de lespezi. Noaptea învăluise toate aceste prime întipăriri, la cari se adăogau oboseala lungei călătorii și înfrigurarea strălucitei primiri.
