zile dacă nu mă înșel; ceeace-mi amintesc foarte bine, e că aproape toată lumea suferi de răul de mare!
Mama, cu toate că nu-i plăcea marea, îndura de minune drumurile pe apă. Pe vremea aceea, sufeream uneori foarte rău, dar niciodată nu eram cu totul abătută; erau și ceasuri printre clipele grele, în care mă simțeam minunat de sănătoasă și de fericită. Ducky, nedespărțita mea tovarășă, era dimpotrivă foarte bolnavă, pe când mica Sandra nu se lăsa doborâtă.
Nu-mi amintesc multe despre soră-mea Beatrice; în acele timpuri, era un mic „Bebe”, și trăia într’un apartament cu totul al ei. Pentru noi trei surori, Baby a rămas Baby și cu toate că e mama a trei băeți mari, o numim astfel și astăzi.
Ziua mea de naștere a fost prăznuită pe yachtul „Osborne” la 29 Octombrie, iar sosirea noastră era hotărâtă pentru a doua zi. Fui foarte mândră să-mi serbez aniversarea pe mare și să pot lua parte fără incident neplăcut, la ceaiul ce-mi fu oferit de ofițeri, cu acest prilej. Nu-mi amintesc de vreo altă întâmplare în timpul acestei călătorii decât plăcerea de a vedea valurile revărsându-se deasupra punții; lucru ciudat, nu mai știu măcar cine comanda vasul în acel timp.
Dar ceeace-mi amintesc, parcă ar fi fost eri, e sosirea noastră la Malta.
E una din acele priveliști întipărite în mintea mea pe vecie, o minunată viziune păstrată cu evlavie în suflet până la sfârșitul zilelor mele.
Se lăsa amurgul când intrarăm în bătrânul și frumosul port-cetățuie Valetta. Sub
