stepelor. Au în ei ceva fioros și tot odată cavaleresc, care se potrivește cu legendele meleagurilor sterpe și a munților stâncoși dela capătul pământului.
Urmând de aproape pe împărat și suita sa, venea împărăteasa, în trăsură deschisă, înhămată cu patru cai „à la Daumont”. Toată în alb, zâmbește blajin, răspunzând la strigătele ce se înalță în parte și pentru ea. Lângă ea șade o mare ducesă sau o musafiră mult prețuită. Am văzut două împărătese, la rândul lor, trecând astfel în trăsură în fața trupelor....
Soarele sclipește auriu pe strălucitorul lor alai. Se deșteaptă în mintea mea imaginea puterii, a splendorii, a măreției și a slavei, năruite deapururea.
Și când închid ochii, parcă aud notele adânci și răscolitoare de suflete ale imnului rusesc, înălțându-se spre cer tot mai amplu, ca un cântec prodigios. Din toate imnurile naționale, cel rusesc, era cel mai solemn, cel mai impunător, cel mai mișcător; te făcea să tresalți, te înfiora până în rădăcinile ființei tale, te străbătea cu o adâncă însuflețire din creștet până în tălpi....
Și iată-mă în biserică, o mititică copiliță, țintind cu ochii mari deschiși, fantastica splendoare a sanctuarului unde familia imperială a venit să-și închine rugăciunile Domnului, sau să-i aducă prinos mulțumirile sale.
Peste tot, aur, sute de făclii aprinse, iar în fața mea misteriosul prag, peste care nu poate călca picior de femee. Sfânta Sfintelor e
