Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/148

Această pagină nu a fost verificată

Ne mai aduceau și alte bomboane în cutii mari; bucăți rotunde din pastă de fructe, specialitate a Moscovei, apoi fructe uscate și boabe, păstrate într’un înveliș de zahăr ca făina, specialitate a Kievului.

Iar când te duceai să te plimbi în parc, mergeau după tine un marinar sau doi, anume însărcinați să te aibă în grija lor și să rânduiască petrecerile copiilor regali și imperiali în timpul plimbării lor. Acești marinari ajungeau să-ți fie cei mai scumpi prieteni și tovarăși.

In fiecare zi, când te coborai de pe terasă în grădină, îi găseai acolo, cu fața numai zâmbete și ținând gata pentru tine vreo plăcere neașteptată: fie o legătură de fragi de pădure, sau vreun bețișor minunat, jupuit în așa fel încât parcă s’ar fi încolăcit în jurul lui o panglică albă, sau un flueraș de lemn, un cerc, și câte toate! Cea mai mică dintre noi, care nu putea încă să umble mult, era plimbată solemn într’un cărucior în forma unei lebede de argint. In parc, erau lacuri, mormane de nisip, mici isbe rusești și miniaturi de ferme, în care locuia câte o vacă adevărată, ca pe timpul când aparțineau mamei, în copilăria ei...

Acestea sunt pentru mine primele priveliști ale Rusiei,

Rusia împăratului Alexandru al II-lea, bunicul-împărat, — tatăl mamei mele...

Dar, din mica mea copilărie, el dispare de pe scenă pentru a face loc lui Alexandru al III-lea, unchiul Sasha cum îi ziceam noi, fratele cel mai mare al mamei.