De la apariția, cu peste 125 de ani în urmă, a „Manifestului Comunist” al lui Marx și Engels, de la chemarea înflăcărată „Proletari din toate țările, uniți-vă!” ideile socialismului și comunismului au pătruns tot mai larg în conștiința popoarelor, au devenit o uriașă forță ideologică internațională, o puternică forță materială transformatoare, asigurînd înfăptuirea aspirațiilor omenirii spre o societate mai echitabilă și mai rațională, spre progres și civilizație.
Edificarea socialismului și comunismului reprezintă o necesitate obiectivă în dezvoltarea societății omenești pe trepte noi, superioare. Așa cum arată Karl Marx în „Capitalul”, „monopolul capitalului devine o cătușă pentru modul de producție care a înflorit odată cu el și prin el. Centralizarea mijloacelor de producție și socializarea muncii ajung la un punct la care devin incompatibile cu învelișul lor capitalist. Acesta este sfărîmat. Proprietății private capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sînt expropriați… producția capitalistă generează cu necesitatea unui proces natural propria ei negare”[1]. Noua orînduire, comunismul, deschide calea dezvoltării nestingherite a forțelor de producție, asigură concordanța între forțele de producție și caracterul relațiilor de producție, permite deplina înfăptuire a năzuințelor omenirii spre o lume a dreptății sociale și naționale, realizarea idealului repartiției corespunzător nevoilor materiale și spirituale ale omului, edificarea unei lumi a colaborării și păcii.
Pe calea deschisă de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie — care cu aproape șase decenii în urmă a inaugurat o epocă nouă în istoria omenirii — au pășit noi și noi popoare. Socialismul s-a consolidat continuu, triumfînd în mai multe state ale lumii. Victoriile obținute de țările socialiste în edificarea noii orînduiri, în dezvoltarea economico-socială și ridicarea nivelului de trai al popoare-
