Pagină:Profile literare.djvu/52

Această pagină nu a fost verificată

voiți povestea unui biet soldat adăpostit și îngrijit de o mumă bătrînâ care are și ea un fiu în oaste? Citiți: Gazda bună (după Déroulède); v'ar place o furtună casnică terminându-se cu un senin de iertare și dragoste înduioșătoare? Veți găsi: Rochița (după Eugéne Manuel); aveți poftă, în sfîrșit, să faceți puțin haz de întâmplarea ridiculă și nenorocită a unui cavaler de saloane? Puneți pe cine-va (care ar avea talentul lui Manolescu) să vă reciteze: Clacul (dupe Dancourt).

Conținutul întreg al cărței este întocmit din zece monoloage. Mulți se mărginesc a le socoti niște simple traduceri. Dar traducerea are și ea câte-o dată un înțeles deosebit. Și nu trebuie să mire pe nimeni dacă voiu afirma că un traducător poate fi un maestru. O traducere bună relevează două mari calități intelectuale: cunoștință profundă a limbei din care se traduce și mânuirea artistică a limbei în care se traduce. Pe lângă aceasta se mai adaogă și puterea enormă de a ști să păstrezi neștirbit fondul originalului.