Această pagină nu a fost verificată
Douce, infiniment douce, indulgente aux chiméres,
Inépuisable en soins calmants ou rechauffants,
Soins muets comme en ont les mères,
Car ce sont des enfants.
Il leur faut pour témoin, dans les heures d'étude,
Une âme qu'utour d'eux ils sentent se poser,
Il leur faut une solitude
Où voltige un baiser.
Și lângă un asemenea ideal, refugiat în cultul artei un poet decepționist și psiholog, își crează felul său de-a gusta, de-a înțelege, de-a visa, acest etern nimic, care se numește : viața.