desăvîrșește personalitatea psihică a lui Guyau. Fenomenele eului omenesc, ca și fenomenele naturei și societăței, ating cugetarea lui, îi impresionează simțirea, reflectându-le prin prizma clară a cercetărei analitice.
Vede o copilă jucându-se cu păpușea și închipuindu-și că e mama ei. Iluziune de copil.... iluziune de om.... același lucru. Toți avem nevoie de aceasta dulce amăgitoare! Fără iluzii, viața n'ar avea sens, sau n'ar fi. Se înșeală acei cari cred că au pierdut toate iluziile. Nici o dată ele nu se pierd toate. Rămân tot-d'auna într'un colț ascuns al sufletului câte-va, uitate, de cari poate nu ne dăm seamă, dar cari ne țin de viață, or cât de amară ni se pare. Frica de moarte nu mi-o esplic de cât prin legătura aceasta dintre viață si iluzii. Fără iluzii s'ar muri așa de lezne....
Ce quit fait la grandeur de notre pâle terre,
Globe éteint au hasard dans les cieux emporté,
C'est qu'elle est le seul coin du mode oú l'on espére.
Dar ce rămân în urmă, din tot ce am cugetat, ce-am simțit, ce-am lucrat,
