pe care D-sa i-a necăjit așa de mult cU ciudatele sale amăgiri. Și zic ciudate, pentru că în genul poemelor în proză autorul arăta mult talent. Bucata intitulată «Goana» este un mic cap de operă de o mișcătoare filosofie sentimentală. Este ce-va delicat, cald, blând, și une-ori umbrit de nu știu ce tristețe ușoară, în toate acele poeme, în care se observă une-ori înrîurirea bine-făcătoare a lui Turghienef. Ar fi de făcut unele observațiuni poate in privința cător-va inversiuni greoaie de fraze, ce strică și dă un ton obscur armoniei stilului. În colo însă nu întâlnești de cât un fond original de sentiment, de imaginație și de cugetare.
Cu toate acestea, pornirea activităței D-sale literare pare a se hotărî spre dramaturgie. Mărturisesc însă că n'ași avea curajul să profetisez că de astă dată autorul se va ține de cuvânt. Dar până acum, D-sa a produs două schițe dramatice originale: una intitulată Ștefan Hudici (apărută acum câți-va ani) cea-l'altă intitulată: Zulniea Hincu (apărută zilele acestea).
