frumuseți ale Orientului. Și aci pare a se intrevedea influența lui Victor Hugo, care cu mult înaintea lui publicase volumul «Orientalelor» și ce trebuie să fi impresionat mult pe poetul nostru.
„Florile Bosforului“, citite la opt-sprezece ani, pătrund în imaginațiune ca un parfum de armonie îmbătător. Ești cucerit de un farmec cald, dulce, binefăcător. Și dacă vei fi un student, dintre cei înzestrați cu o bunicică doză de lene, de visuri, apoi domnii profesori pot să aștepte mult și bine pană să te mai prindă cu temele de limba latină sau greacă. E o feerie de raze, de stele, de valuri, de reflexe, de lună, de triluri, de privighetori, de coame ca ebenul, de sînuri, de ochi, de sărutări, de cântece, de plângeri... o magie frumoasă, eterică, răpitoare!
Nici vorbă, la opt-spre-zece ani, așa ți se va pare. O! da, „Florile Bosforului“, sunt cântecile celor ce au opt-sprezece ani. Fericiții! Fericiți!
Dar mai târziu? Dar când opt-sprezece
